Pentru când uiți. Apasă pe o întrebare ca să se deschidă. Pe pagina asta nu e nicio parolă — doar unde sunt și la ce folosesc.
Totul pornește de la ai.0001119.xyz — prima pagină, cu câte un buton pentru fiecare unealtă. Dacă uiți ceva, de acolo începi.
| pagina | la ce e bună |
|---|---|
/ghid | pagina asta — explicații, când uiți |
/agenti | vorbești cu Manus, Apify, Vercel, Gemini; compari răspunsuri; chei pentru n8n |
/montaj | faci un film din clipuri, poze și voce |
/stocare | copiile de siguranță ale serverului, pe storage |
storage4200.0001119.xyz | pui materiale pe storage direct din browser: încarci fișiere, faci foldere, cauți după nume, descarci — și dai link public fișierelor pe care le alegi |
/servere | harta mașinilor tale, cu parolele lor; „Verifică" intră pe server și-ți spune ce e pe el |
/discutii | ce discuții s-au salvat, când, pe ce temă și unde au ajuns |
/proxy | proxy-urile cumpărate: le adaugi, le imporți și vezi care mai merg |
/harta | schema tuturor mașinilor tale și fișa fiecăreia |
10kwebsite.0001119.xyz | manualul site-ului de 10.000 $: ce trebuie să conțină, cei opt pași de lucru cu AI, proba de livrare. Pagină deschisă, fără parolă; lista o încarci ca .md sau .pdf, fișierele rămân cu link de descărcare |
aivideo.0001119.xyz | ghidul „Cum se produce corect un video cu AI”: un clip face o singură schimbare, fluxul în cinci pași, uneltele din Google Flow și costul modelelor. Aceeași pagină e și pe aivideo.baspool.eu și aivideo.la-rousse.eu, în culorile fiecărui site. Fără parolă, numai de citit |
marketingdigital.0001119.xyz | ghidul public „Ce este marketingul digital? Exemple de promovare online”: o pagină care curge de sus în jos, cu schițe desenate, socotitoare pentru costul unui client și cele opt reguli ale manualului de 10.000 $. Are și pagina /prompturi, cu tot ce i s-a cerut asistentului. Fără parolă, numai de citit |
/server | raportul zilnic: când a fost serverul încărcat, ce alerte au fost |
/control | faci chei API cu furnizorii și regulile alese de tine |
activepieces.0001119.xyz | automatizări „când X, fă Y", mai ușor de folosit; Claude îți poate construi fluxurile |
n8n.0001119.xyz | automatizări mai puternice, pentru cazuri complicate |
| Nextcloud (pe storage) | fișierele tale de pe cele 200 GB, văzute ca foldere în browser |
/keys, /resurse, /furnizori | cheile furnizorilor, linkuri utile, tabelul cu furnizori gratuiți |
Pe alte adrese: n8n.0001119.xyz, activepieces.0001119.xyz (automatizări),
stats.0001119.xyz (Beszel, măsurători live), portainer.0001119.xyz (containerele Docker).
Se cheamă toate „parolă", dar sunt trei lucruri diferite:
| care | la ce folosește | unde stă |
|---|---|---|
| Cheia de acces | o scrii sus în paginile /agenti, /montaj, /stocare ca să intri | pe server; dacă o uiți, îi spui lui Claude „arată-mi cheia de acces" |
| Parola de storage | serverul o folosește singur ca să trimită fișiere pe storage | doar pe server; tu ai pus-o o dată în /stocare, nu se mai vede |
| Parola de criptare | deschide arhivele .gpg ale copiilor de siguranță | pe server și pe hârtia ta — fără ea, arhivele nu se mai deschid |
Niciuna nu e parola contului tău Google sau a vreunui site.
Ce: tot ce e greu de refăcut — paginile tale (agenți, montaj, chei, raport), baza n8n, Caddy, serviciile. Ce are chei înăuntru se criptează înainte să plece.
Unde: pe storage (storage4200.is.cc), în folderul copii-0001119.
Legătura e pe FTPS, adică parola nu circulă în clar.
Când: în fiecare noapte la 03:40, singur. Se păstrează ultimele 7 copii; cele mai vechi se șterg.
Cum verific: intri pe /stocare → „Testează legătura". Jos e jurnalul cu fiecare copie: când, cât a durat, ce a plecat.
Dacă moare serverul: arhivele sunt pe storage; cu parola de criptare, Claude le poate pune înapoi pe un server nou.
Unde: storage4200.0001119.xyz. Intri cu aceeași cheie de acces ca la celelalte pagini.
Ce face: vezi tot contul tău de pe storage (storage4200.is.cc) ca niște foldere.
Încarci fișiere (le alegi cu butonul sau le tragi peste pagină), faci foldere și subfoldere
(poți scrie tot drumul deodată: poze/2026/vara), cauți după nume și descarci orice.
Ce nu se poate strica: în copii-0001119 (copiile de noapte), în mail
(Maildir, imap) și în folderele de sistem ale contului, ștergerea e refuzată
de server, nu doar ascunsă din pagină. În rest, ca să ștergi ceva trebuie să scrii numele exact.
Nu se suprascrie nimic: dacă încarci un fișier cu un nume care există deja, al doilea se pune ca „nume (2)". Pagina îți spune când s-a întâmplat.
Căutarea merge pe o hartă a numelor ținută pe serverul tău, de aceea e instantanee. Harta se reface singură la 6 ore și se ține la zi cu ce încarci, faci sau ștergi din pagină. Dacă pui ceva pe storage din altă parte (Nextcloud, FTP), apasă „refă harta" — durează vreo 3 minute.
De ce o operație pe rând: storage-ul dă doar 3 conexiuni FTP, iar copia de noapte ia 2. Dacă pagina spune „storage-ul e ocupat", aștepți câteva clipe și mai încerci.
Mărime: până la 8 GB pe fișier. Fișierul trece prin serverul tău (Hetzner 1) spre storage, nu pleacă pe nicăieri altundeva.
Storage-ul nu publică singur nimic pe internet — spațiul ăla e doar al tău, se intră cu parolă.
De aceea linkul public îl dă serverul tău: apeși „Share public" lângă un fișier și
primești pe loc o adresă de forma
https://storage4200.0001119.xyz/f/jeton/nume-fișier.jpg
Adresa apare chiar sub numele fișierului, cu buton „copiază". O dai oriunde — WhatsApp, mail,
un site — și se deschide la oricine, fără cheie și fără cont.
Numai ce apeși tu. Fără buton, niciun fișier nu se vede din afară. Nu există nicio listă
publică: fără jetonul de 22 de caractere nu se ajunge la nimic. Din copii-0001119, din
folderele de sistem și din fișierele ascunse din rădăcină (.bash_history și celelalte)
partajarea e refuzată de server.
Butonul „🌐 Fișiere publice" din bara de sus îți arată tot ce e public acum, de câte ori s-a deschis fiecare, și are „oprește public" la fiecare. Când oprești, linkul moare pe loc, pentru toată lumea.
Ce se întâmplă pe dedesubt: la partajare, fișierele până în 500 MB sunt aduse o dată pe serverul tău (originalul rămâne neatins pe storage). De acolo linkul se deschide instant, video-ul se poate derula și pot intra mai mulți oameni deodată. Peste 500 MB, fișierul curge direct de pe storage, mai încet. Copiile ocupă cel mult 5 GB; peste atât, cele mai rar deschise se scot, iar linkul merge mai departe, doar mai încet.
În Google nu intră: fiecare fișier public pleacă cu antetul noindex. Linkul merge
oriunde îl dai, dar nu apare în căutări. Paginile HTML partajate se deschid „în cutie" (sandbox), ca o
pagină pusă public să nu poată citi cheia ta de acces.
În listă, pozele arată poza mică, iar clipurile un cadru din film cu semnul ▶. PDF, HTML, MD, ZIP, DOC și restul au iconița lor colorată cu tipul scris pe ea.
Miniatura se face o singură dată și rămâne pe server (câteva KB). Când încarci un fișier din pagină, miniatura se face pe loc, din fișierul aflat deja pe disc — gratis. Pentru ce e deja pe storage, prima vizită în folder le aduce una câte una (~3 secunde fiecare, pe rând, ca să nu sufoce cele 3 conexiuni); a doua oară apar instantaneu. La clipuri iau doar primii 12 MB din film ca să scot cadrul, nu tot filmul.
Pagina asta nu mai e un program de unul singur, ci o platformă cu nume și versiune:
Hambar. Același cod rulează și pe storage4500.la-rousse.eu, și va rula pe fiecare
storage pe care îl mai adaugi (Baspool, de exemplu) — fiecare cu fișierele și storage-ul lui, dar cu
exact aceeași interfață. Versiunea scrie în colțul de sus al fiecărei pagini.
Aici e baza. storage4200.0001119.xyz e locul unde se scrie codul; celelalte sunt
copii. De-aia pagina asta are butonul „🧩 Instalări": îți arată fiecare instalare, ce versiune
are și dacă a rămas în urmă — bec verde „la zi", galben „în urmă", roșu „nu răspunde".
Nu mai copiezi nimic de mână. Lângă o instalare rămasă în urmă apare butonul
„actualizează la vX.Y.Z", iar sus de tot „actualizează tot ce a rămas în urmă". Apeși o
dată: instalarea își trage singură codul de aici, îl verifică, face copie de siguranță a ce avea și
repornește. Dacă noul cod nu pornește, se întoarce singură la versiunea veche în 12 secunde
(plasa rulează ca serviciu separat, ca să nu moară odată cu repornirea pe care o supraveghează).
Ce s-a întâmplat scrie în /opt/incarcare/update.log, pe fiecare server.
Cum adaugi un storage nou (Baspool, când îi vine rândul): pui programul pe serverul lui, iar
în /etc/incarcare.json de acolo scrii "baza": "https://storage4200.0001119.xyz"
și aceeași "cheie_update"; aici, pe bază, îl adaugi în lista "copii". Din
clipa aia apare în „Instalări" și se actualizează cu un buton.
Ce e la fel și ce e diferit: codul (app.py, index.html) e identic la
bit pe toate instalările — se vede după „amprenta" din panoul Instalări. Ce ține de serverul lui
(storage, parolă, folderul protejat, linkul către panou, bugetul copiilor) stă numai în
/etc/incarcare.json și nu se atinge la actualizare.
Proba automată: verifica-pagini are o probă care cade dacă o instalare a rămas în
urmă sau nu răspunde — deci afli fără să întrebi.
Ai șapte mașini plătite lunar. Peste un an n-o să mai ții minte de ce ai plătit fiecare.
Pagina /harta răspunde la asta dintr-o privire.
Arată cine cu cine vorbește. În mijloc e Hetzner 1 — creierul: acolo stau panoul, toate uneltele și de acolo pleacă legăturile. În dreapta sunt cele două servere cu domeniu propriu (baspool.eu și la-rousse.eu) și găzduirea de cPanel, cu cele 35 de domenii și mailul. Jos e magazia de 200 GB, unde ajung copiile. Stânga jos, punctat, sunt cele trei VPS-uri mici nefolosite.
Dacă pică Hetzner 1, pică tot ce ai în browser. Celelalte merg mai departe — site-urile clienților nu depind de el.
Sub schemă, fiecare mașină are cartea ei de identitate: adresa, domeniul, pe ce port intri și
dacă intră cu parolă sau doar cu cheie, plus lista a ce rulează efectiv pe ea. Datele vin din aceeași
listă ca pagina /servere, deci nu se pot desincroniza.
Ultima parte a paginii e o rețetă în cinci pași, pentru când pui în funcțiune o mașină nouă de 2 GB. Regula de bază: o mașină mică face bine un singur lucru. Dacă pui trei unelte pe 2 GB de memorie, se bat între ele și cad toate odată.
Ordinea contează: întâi siguranța (portul mutat, firewall, fail2ban), apoi ușa de la stradă (Caddy cu HTTPS luat singur), apoi unealta propriu-zisă, apoi urmărirea (ca să afli când cade) și la final copiile — dar numai dacă mașina ține date. Dacă nu ține, se reface din șablon în douăzeci de minute, deci n-are ce salva.
Un proxy e un calculator prin care treci atunci când ieși pe internet. Site-ul pe care îl vizitezi vede adresa lui, nu pe a ta. Tu cumperi proxy-uri de la furnizori — Webshare, de exemplu — și le primești ca o listă lungă de adrese.
Problema e că ai liste de pe mai multe conturi, ale tale și ale clienților, iar proxy-urile mor în timp: unele sunt blocate, altele expiră, altele pur și simplu nu mai răspund. Fără un loc în care să le ții, afli că nu merg abia când ai nevoie de ele.
/proxy| ce vrei | cum faci |
|---|---|
| Adaugi o listă | O lipești în căsuță, un proxy pe linie. Înțelege toate formele:
gazdă:port, gazdă:port:utilizator:parolă,
utilizator:parolă@gazdă:port sau cu http:// în față. |
| Imporți de la furnizor | Pui adresa de descărcare a listei. La Webshare o iei din Proxy → List → Download. Adresa rămâne salvată: când furnizorul schimbă lista, apeși ↻ și se reimportă. |
| Vezi care merg | Fiecare proxy are o bulină: verde merge, roșu cade, galben n-a fost încă testat. |
| Vezi pe unde ies | Verificarea nu se mulțumește să vadă că proxy-ul răspunde: trece prin el și întreabă ce IP și ce țară se văd la ieșire. Așa știi dacă un proxy „din Germania" chiar iese din Germania. |
| Faci curat | Un buton șterge dintr-o dată toate cele care cad. |
| Iei lista bună | „Descarcă lista care merge" îți dă un fișier text doar cu cele active și funcționale, gata de pus în altă unealtă. |
Un ceas de sistem le verifică la fiecare 6 ore, fără să ceri tu. Dacă serverul a fost oprit când venea rândul, verificarea se face la pornire. Poți oricând porni una pe loc, din buton — se verifică 24 deodată, deci o listă de câteva sute durează un minut-două.
Dacă vezi nesuportat la un proxy, înseamnă că e de tip SOCKS. Pentru acelea e nevoie de o bibliotecă în plus pe server; spune-mi și o pun.
Cine scrie: Claude Code ține singur un jurnal al fiecărei discuții, pe server. Ca un reportofon pornit.
Cine trimite: un program separat, „poștașul". În fiecare minut se uită la jurnale. Dacă într-unul nu s-a mai scris
nimic de 15 minute, discuția s-a terminat: o face .md, ascunde cheile și parolele (devin ***) și o trimite.
Noaptea la 03:40 mai face o tură completă.
Unde ajunge: în Drive cosminambru, laClaude / Documente / Conversatii-AI / Claude-Code / <data>-<subiect> /
lângă discuțiile din Perplexity, Cursor și Codex pe care le ai deja acolo. Fiecare dosar are
discutie.md (toată discuția) și rezumat.md (pe scurt).
Merge singur de pe 1 octombrie 2026. Pagina /discutii îți arată ce s-a salvat,
când și unde. Tot poștașul copiază, la fiecare 30 de minute, și filmele din montaj pe storage.
cosminambru@gmail.com e contul principal: aici e folderul Claude cu CLAUDE.md,
regulile și tot ce vezi pe calculator în My Drive\Claude. Aici scrie serverul.
driver.for.ai.tools@gmail.com e rezerva (l-ai făcut pentru OLX). Primește o copie identică, la același drum de foldere. La fel și storage-ul.
Important: copierea merge într-un singur sens, din principal spre rezervă. Lucrezi mereu în cosminambru; ce schimbi direct în rezervă se suprascrie la următoarea copiere.
Claude / Documente / Conversatii-AI / Claude-Code.CUPRINS.md sau rezumat.md din dosare.discutie.md din dosarul bun.Ți-am atașat o discuție pe care am avut-o cu alt asistent AI. Citește-o toată. Spune-mi pe scurt ce s-a hotărât și ce a rămas de făcut, apoi continuăm de unde am rămas.
Cheile și parolele din fișier sunt *** — dacă AI-ul are nevoie de una, i-o dai tu separat.
/montaj și pui cheia de acces.Important: de pe server filmul se șterge după 24 de ore. Dar la cel mult 30 de minute după ce e gata, se copiază singur pe storage — de acolo nu se mai pierde. După ștergere, pagina îl redă de pe storage, iar linkul „Galeria tuturor filmelor" îți arată tot ce ai făcut vreodată.
Dacă dă eroare: cel mai des e un fișier pe care ffmpeg nu-l înțelege. Încearcă fără el și spune-mi care era.
Ai 91 de conturi cu credite (Manus, Apify, Vercel, Gemini). Pagina alege singură contul cu cele mai multe credite.
/agenti cu cheia de acces.De știut: Manus primește 6.000 de credite în fiecare zi la ora 21:00 (ora UTC); o sarcină costă 4–14 credite. Apify se plătește la consum — generările video chiar costă bani, deci nu te juca acolo.
Fiecare client primește adresa lui, de forma numeclient.ambru.net, cu lacăt verde, ascunsă de Google.
popescu.ambru.net cu pagina asta, filmul ăsta și oferta în PDF".Ce poate conține: pagini HTML, filmele făcute în montaj, imagini, PDF-uri, prezentări PowerPoint de descărcat.
Ce e deja pregătit: ambru.net stă pe storage, iar orice subdomeniu ajunge automat acolo —
nu mai trebuie umblat la DNS. Vezi un exemplu la demo.ambru.net.
Google nu le indexează, deci numele clientului nu apare în căutări.
În fiecare noapte la 03:40, serverul se copiază singur pe storage. Se păstrează ultimele 7 nopți.
Dacă vrei doar să vezi ce e acolo:
Storage → copii-0001119.copie-20261001-034000-agenti.tar.gz.gpg: data, ora și ce conține.Dacă vrei să recuperezi ceva: spune-mi ce și din ce zi. Eu aduc arhiva, o descui și pun fișierele la loc. Nu trebuie să faci tu nimic tehnic.
Dacă serverul moare de tot: arhivele sunt pe storage, iar tu ai parola de criptare
(din /servere, bara „Parole de descuiat arhivele"). Cu ele, se reface totul pe un server nou.
De-aia am insistat să ții parola aia și undeva în afara serverului.
O automatizare înseamnă „când se întâmplă X, fă Y", fără să stai tu la calculator.
cloud.activepieces.com, singurul la care am legătură directă.cloud.activepieces.com și o vezi gata făcută.Ce declanșator poate avea: o oră fixă („în fiecare zi la 8"), un email nou, un fișier nou, un anunț nou, sau o chemare din altă parte.
Ai două Activepieces, să nu le încurci: unul pe cloud.activepieces.com (7 fluxuri, aici le construiesc eu)
și unul instalat pe serverul tău, la activepieces.0001119.xyz (2 fluxuri, practic nefolosit).
Fluxurile de pe cloud pornesc toate „la chemare" (webhook), adică stau degeaba până le cheamă cineva —
de-aia par să nu facă nimic. Un flux util are nevoie de un declanșator adevărat: o oră fixă, un email, un fișier nou.
/server.Datele vin de la Beszel, care măsoară tot timpul. Panoul lui, cu grafice în timp real,
e la stats.0001119.xyz.
Când să te uiți: dacă o pagină merge greu sau un film se face mai încet decât de obicei.
Pagina /servere ține toate mașinile tale: Hetzner 1 (serverul pe care lucrăm), Hetzner 2 (al lui Sever),
serverul cPanel cu site-urile, VPS-urile InterServer. Cu „+ Adaugă un server" pui altele; fiecare are „Șterge serverul".
Apeși pe o bară: datele se văd direct, parola cu „arată"; „Editează" doar când schimbi ceva.
Parolele stau aici, pe server (/etc/servere.json, citit doar de root) — nu pe calculatorul tău, nu în chat.
Tot aici, jos, sunt barele Spațiu de stocare, Nextcloud și Parole de descuiat arhivele.
Parolele de la n8n și Activepieces (din 4 octombrie 2026): în /servere ai acum bara
„Automatizări (n8n și Activepieces)". Acolo sunt adresa, utilizatorul și parola pentru fiecare —
ascunse, le vezi cu „arată". Amândouă uneltele sunt deschise către internet, deci parola e
singura ușă: nu le da mai departe.
Cum schimbi parola, dacă bănuiești că a scăpat: apeși „Parolă nouă · n8n" sau
„Parolă nouă · Activepieces". Pagina face o parolă de 24 de caractere, o pune chiar în unealtă
și o scrie în bară. Sesiunile deschise în acel moment cer parola din nou. La n8n durează vreo 20 de secunde,
pentru că unealta repornește — butonul îți spune „gata" abia când n8n chiar răspunde iar.
Poți și să scrii tu o parolă în căsuță și să salvezi: o pune tot în unealtă, nu doar în pagină.
Datele stau în /etc/automatizari-acces.json, citit doar de root.
„Verifică ce e pe el" intră pe mașină și îți arată: sistemul, memoria și discul libere, containerele, serviciile, firewall-ul, domeniile de pe ea și, la Hetzner, tipul și prețul pe lună.
Cum intri prin terminal (SSH), din 2 octombrie 2026: pe cPanel și pe Hetzner 2, SSH-ul e pe portul 22422 și primește doar chei, nu parole — roboții, care ghiceau parola de root de zeci de mii de ori, n-au ce ghici. Cheile pentru Cursor, AntiGravity sau alte unelte le faci tot aici, la „Chei SSH pentru uneltele tale": „Fă o cheie nouă", „Descarcă", iar dacă pierzi una, „Taie cheia". Acolo e și comanda exactă pentru fiecare server.
Logarea în cPanel, WHM și webmail din browser rămâne cu parola de root — cea nouă, lungă, pe care o vezi în /servere.
Ca să nu ții minte nimic: în fiecare bară de server e un rând 🔑 „Cum intru pe el", cu portul, comanda întreagă și scris negru pe alb dacă merge cu parolă sau doar cu cheie. Dacă vrei, scrii tu acolo textul tău (de pildă pentru un client); dacă îl lași gol, îl scrie pagina singură din datele serverului. Deci nu-l afli din memorie, îl citești.
Dacă rămâi totuși pe dinafară (ai uitat portul, ai pierdut cheia, ai greșit o setare):
la serverele Hetzner intri în contul Hetzner → serverul → butonul Console. E un ecran legat direct la mașină,
ca și cum ai sta cu tastatura în fața ei: nu trece prin SSH, deci merge și când SSH-ul e stricat sau pe alt port.
Te loghezi cu root + parola din /servere (parola de pe mașină rămâne valabilă la consolă chiar dacă
SSH-ul primește doar chei). De acolo repari portul sau pui cheia înapoi. Pentru serverul cPanel ai, în plus, și WHM în browser.
Hetzner 2 e în contul lui Sever, deci la consola lui ajungi doar prin el — de asta acolo nu închidem niciodată și parola de root.
Ce e: o unealtă ca mine, dar open-source și gratuită, instalată pe Hetzner 1 pe 2 octombrie 2026 (versiunea 1.18.34). Lucrează în terminal: îi dai o sarcină în română, ea citește și scrie fișiere pe server.
Nu cere nicio cheie și nu costă nimic: vine cu 9 modele gratuite incluse. Testată: merge.
Cum o pornești (din terminalul serverului): opencode pentru fereastra întreagă, sau
opencode run "ce vrei să facă" pentru o singură comandă.
În browser, fără terminal: butonul OpenCode din bara de sus, sau bara „OpenCode" de pe prima pagină.
Adresa e opencode.0001119.xyz. Îți cere utilizator opencode și o parolă (24 de caractere),
pe care o vezi în /servere → bara „OpenCode (fereastra web)" → „arată". De acolo o poți și schimba.
La ce-ți folosește: e o a doua pereche de mâini pentru lucruri mici, când nu vrei să mă deranjezi pe mine sau când vrei să nu consumi din abonament. Atenție: are drepturi de root pe server, ca mine — deci ce-i ceri, face. Cine are parola aceea poate schimba orice pe server: nu o da mai departe și n-o lipi în chat.
De ce două: fac lucruri diferite. LibreChat e ca ChatGPT — conversații salvate, pui întrebări, ceri texte. AnythingLLM e pentru documente: încarci PDF-uri, contracte, manuale, și întrebi despre ele; răspunde din ce scrie acolo, nu din memorie.
Unde sunt: librechat.0001119.xyz și anythingllm.0001119.xyz,
cu butoane în bara de sus. Fiecare cere cont și parolă proprii —
le vezi în /servere → bara „Chat cu modele" → „arată".
Pe ce mașină stă fiecare: LibreChat pe Hetzner 1 (două containere: aplicația și baza
de date). AnythingLLM pe VPS1, ca să nu încarce serverul principal — legătura cu el trece
printr-un tunel SSH (serviciul tunel-vps1), deci partea de pe VPS nu e expusă
în internet: Caddy de pe Hetzner 1 vorbește cu ea prin tunel.
De unde vin modelele: din uneltele tale, prin LiteLLM. Fiecare are cheia ei, făcută
din pagina /control (numele lor: „LibreChat" și „AnythingLLM"), limitată la furnizorii
tăi gratuiți. Nu costă nimic în plus și nu cere nicio cheie nouă de la tine.
Un singur model, numit „text": așa funcționează cheile din /control — nu dau
model cu model, ci o grupă. „text" alege singur dintre modelele tale gratuite care merg atunci.
Dacă vrei să alegi anume un model, se poate, dar cere altă cheie — spune-mi.
LibreChat are acum 5 containere din cele 6 oficiale (pornite pe 4 oct. 2026, la cererea lui): aplicația, baza de date, căutarea în conversații (meilisearch), plus baza de vectori și motorul de documente (vectordb + rag_api) — deci poți încărca PDF-uri și în LibreChat, nu doar în AnythingLLM. Rămâne scos doar panoul de administrare: fiind un singur cont și înregistrările închise, n-are ce administra. Toate cinci iau împreună sub 1 GB.
Capcana de la documente, ca să știi de ce e așa: modelele care transformă textul în numere („embedding") dau vectori de mărimi diferite — unul 4096 de numere, altul 3072. O bază de vectori nu poate amesteca mărimi. De aceea cheia pentru documente e făcută pe un singur furnizor cu un singur model (nebius, Qwen3-Embedding-8B, 4096) — așa mărimea e mereu aceeași. Dacă vreodată se schimbă modelul ăla, documentele vechi trebuie încărcate din nou.
Verificat cap-coadă cu un contract scris în română: s-a încărcat, s-a tăiat în bucăți, iar la întrebarea „care e penalitatea pentru întârziere?" a găsit exact paragraful potrivit.
Cine poate intra: la LibreChat înregistrările sunt închise — nimeni nu-și mai poate face cont, doar tu intri. Verificat: o cerere de cont nou primește „interzis".
Ce e: o punte între serverele tale și aplicațiile din care vrei să citești sau să scrii — Gmail, Google Drive, Notion, GitHub, Canva, Supabase și încă vreo 500. O dată conectate în contul tău Composio, programele tale le pot comanda fără să te mai loghezi de fiecare dată.
Pagina ta: composio.0001119.xyz (butonul „Composio" din bara de sus).
Îți cere cheia de acces a panoului, apoi arată ce aplicații sunt legate și pe ce adresă de email,
plus care cont e cel folosit implicit. De acolo pui și cheia de API.
Atenție, lucrul cel mai important: Composio nu rulează pe serverul tău și nu poate.
Serviciul lor e la ei; găzduirea pe server propriu există doar pe planul lor Enterprise, cu contract.
Pe serverele tale e doar biblioteca-client, în /opt/composio-venv — o unealtă care
vorbește cu ei. De asta Composio n-are parolă proprie și n-a avut subdomeniu până acum:
pagina de la composio.0001119.xyz e făcută de noi, nu de ei.
Cheia de API: se ia din contul tău de pe composio.dev → Settings
→ Project Settings → secțiunea API Keys. Începe cu ck_
(documentația lor zice ak_, dar e greșită). Se lipește în pagină. Pagina o verifică pe loc cu o cerere adevărată; dacă Composio o refuză,
nu o salvează și rămâne cea de dinainte. Se păstrează în /etc/composio.env, citit doar
de root, și nu se mai întoarce niciodată în pagină.
La ce-ți trebuie cheia, dacă oricum îmi poți cere mie: eu ajung la Composio prin legătura mea, deci pentru ce-ți fac eu nu e nevoie de nicio cheie. Cheia e pentru ca serverul să lucreze singur: un flux din n8n care îți atinge mailul la 3 noaptea, un script care pune ceva în Notion, OpenCode care cere un fișier din Drive — fără mine la mijloc.
De știut despre conturi: în contul tău Composio sunt legate mai multe adrese de Gmail (peste zece). Contul pe care-l vrei folosit e cosminambru@gmail.com, iar pagina îl marchează cu eticheta „contul tău", ca să-l vezi dintr-o privire între celelalte.
Ce e: AntiGravity e calea prin care OpenCode poate folosi modele Gemini de la Google, gratuit,
pe două conturi ale tale. Merge printr-un plugin din ~/.config/opencode/opencode.jsonc.
Ce s-a întâmplat: între 2 și 4 octombrie 2026, Google a răspuns 429 („prea multe cereri") la tot, pe amândouă conturile. Fiind amândouă lovite, deși doar unul fusese marcat ca limitat, blocajul era pe adresa serverului, nu pe conturi. Pe 4 octombrie blocajul s-a ridicat.
Ce merge acum (verificat 4 oct. 2026): gemini-3.1-flash-lite,
gemini-3.1-flash-image și gemini-2.5-flash, pe amândouă conturile.
Modelele gemini-3-flash-preview, gemini-3-pro-preview, gemini-3-pro-image
și gemini-3.1-flash-lite-preview dau 404 — ăsta nu e blocaj, e lipsă de acces:
Google nu le-a dat conturilor tale, ar trebui cerut acces de preview.
Testul zilnic: în fiecare dimineață, pe la 6:40 (cu o abatere la întâmplare de până la 20 de minute, ca să nu lovim Google mereu la aceeași secundă), serverul trimite singur o cerere minusculă — cuvântul „ping" și cel mult 8 jetoane de răspuns — pe fiecare cont și pe fiecare model. Nu costă nimic și durează o jumătate de minut.
Unde vezi rezultatul: pe prima pagină a panoului, sus, e o linie cu un bec: verde = merge, roșu = blocat, galben = ceva nelămurit. Scrie și când a fost verificat ultima dată. Nu trebuie să intri nicăieri și nu-ți vine nicio notificare — o vezi când deschizi panoul.
Dacă vrei să-l rulezi chiar acum, din terminalul serverului: python3 /opt/antigravity-test/verifica.py.
Istoricul ultimelor 180 de zile e în /opt/antigravity-test/istoric.json, iar starea de acum în
/etc/antigravity-stare.json. Ceasul e antigravity-test.timer; dacă serverul a fost
oprit la ora aceea, rulează la pornire.
Ce face: caută pe OLX în locul tău, direct din Telegram, și poate repeta căutarea singur — chiar dacă nu ești în Telegram — trimițându-ți doar anunțurile noi.
Cum cauți: scrii pur și simplu ce vrei, ca pe site:
motorola g54motorola g54 max 500iphone 12 min 400 max 900 in Cluj-NapocaImplicit caută doar telefoane, fără folii, huse, display-uri sau piese. Dacă vrei chiar tot,
adaugi cuvântul tot la final: motorola g54 max 500 tot.
Pe fiecare rezultat ai două butoane: 💾 Salvează (îl citește complet — titlu, descriere, preț, localitate, poze — și ți-l trimite în Telegram) și 🔗 Deschide (linkul către OLX).
Butoanele de jos: 🗂 Categorie (unde să caute; sus ai „Telefoane fără accesorii”, o categorie făcută de noi), 💰 Preț (de la / până la, rămân până le schimbi), 📍 Locație (județ → literă → localitate, din toate cele 10.532 de localități OLX), 💾 Salvate (anunțurile tale salvate).
OLX își împarte anunțurile pe trei niveluri, nu pe două. De exemplu:
Servicii → Servicii specializate și pentru afaceri →
Campanii SEM & SEO, creare website
În meniul 🗂 Categorie, subcategoriile care mai au ceva sub ele sunt marcate cu o săgeată „›" la coadă. Apeși pe ele și se deschide al treilea nivel. Sus ai mereu butonul „📂 Tot: …", dacă vrei toată subcategoria, nu doar o felie din ea.
De ce contează: dacă dai o căutare de „web design" în toată categoria Servicii, primești și instalatori, și traduceri, și contabili. Dacă intri pe al treilea nivel, primești doar ce te interesează — mult mai puține anunțuri, dar toate bune.
După o căutare poți apăsa ⏰ În fiecare oră sau 📅 În fiecare zi. De atunci botul o repetă singur. Ai grijă cu „în fiecare oră”: dacă uiți una pornită, îți trimite mesaje la nesfârșit.
Ca să vezi ce ai pornit și să oprești: apeși butonul ⏰ Orare sau 📅 Zilnice de jos
(sau scrii /urmarite). Îți arată lista, iar lângă fiecare ai ⏸ ca s-o oprești temporar și
🗑 ca s-o ștergi de tot.
Cât loc ocupă pe server: foarte puțin — vreo 2 MB cu tot cu pozele salvate. Chiar dacă ai zeci de căutări pornite, nu-ți umple serverul. Dacă vezi discul plin, cauza e în altă parte.
Ce nu poate: numărul de telefon al vânzătorului. OLX îl arată doar celor logați, deci îl vezi apăsând „Arată” pe pagina anunțului.
Adresa: 10kwebsite.0001119.xyz. Răspunde la o singură întrebare: cum faci, cu AI, un site care valorează 10.000 $ și nu 300. Pagina e deschisă de tot (6 oct. 2026): intră oricine, fără parolă, și poate și încărca și bifa. O poți deschide în fața unui client sau o poți trimite pe mail ca atare.
Are și șase desene: anatomia unei pagini scumpe, aceeași pagină la trei prețuri (200 $ / 3.000 $ / 10.000 $), drumul fișierului tău, cei opt pași, cele nouă straturi și cadranele probei de livrare.
Are cinci capitole:
| capitolul | ce găsești |
|---|---|
| Ce înseamnă 10k | tabelul 300 $ / 3.000 $ / 10.000 $ pe nouă rânduri: text, imagini, tipografie, viteză, conversie, predare. Asta e felia pe care o arăți când cineva zice „am găsit unul la 300" |
| Manualul | lista cu ce trebuie să conțină site-ul — citită din fișierul tău |
| Drumul cu AI | opt pași în ordine, fiecare cu promptul real, de copiat cu un clic |
| Cele nouă straturi | strategie, structură, text, identitate, materiale, mișcare, performanță, găsire, predare |
| Proba de livrare | ce verifici înainte de orice link trimis clientului |
Lista cu ce trebuie să conțină site-ul nu se scrie în cod. O pui chiar tu, din pagină, și nu-ți mai trebuie nicio parolă:
10kwebsite.0001119.xyz și cobori la capitolul Manualul;.md,
.txt și .pdf, până la 12 MB bucata;Acum sunt puse The_10K_Checklist.md și The_10K_Checklist.pdf —
cele opt puncte se citesc din .md, iar amândouă fișierele apar pe pagină în secțiunea
„Fișierele manualului", fiecare cu „deschide" și „descarcă".
Pagina înțelege două forme de listă: cu liniuțe („- punctul unu") și cu
titluri plus explicație („## Typography that does work." urmat de un paragraf) — a doua
e forma listei tale, iar titlul devine punctul care se bifează.
Dacă pui și .md și .pdf, lista se construiește din .md (e mai curat), iar PDF-ul
rămâne document de descărcare. Dacă pui doar PDF, textul se scoate din el cu pdftotext.
Nimic nu se șterge și nimic nu se înlocuiește. Nu există buton de ștergere și nici punct de
API pentru ea; un fișier cu nume deja folosit se salvează alături, ca lista-2.md.
Ca să scoți un fișier, îl ștergi de pe server, de mână, din /opt/10kwebsite/manual/ —
sau îmi spui mie.
Pentru că poate încărca oricine, am pus trei plase: doar .md/.txt/.pdf,
12 MB per fișier, și opritoare la 80 de fișiere / 400 MB în folder. După ele, încărcarea se
refuză politicos, fără să-ți umple discul.
Bifele se țin pe server (/opt/10kwebsite/bife.json), deci le vezi la fel din orice
browser — și le poate bifa oricine intră.
| ce | unde |
|---|---|
| fișierele tale cu lista | /opt/10kwebsite/manual/ |
| bifele | /opt/10kwebsite/bife.json |
| pagina și serviciul | /opt/10kwebsite/, serviciu 10kwebsite, portul 8806 |
Adresa: marketingdigital.0001119.xyz. E un ghid de utilizare care răspunde la întrebarea „ce este marketingul digital?” și arată exemple de promovare online. Scris simplu dinadins: îl înțelege și un copil de 10 ani. Pagină publică, fără parolă, numai de citit — o poți trimite oricui ca atare.
Toată pagina curge de sus în jos (stil one-page flow), cu zece capitole numerotate:
| capitolul | ce arată |
|---|---|
| 01 Ce este | explicația cu taraba de limonadă mutată din stradă în telefon, plus schița desenată |
| 02 Două lumi | afișul de pe stâlp față de anunțul de pe telefon, unul lângă altul |
| 03 Pâlnia | cele cinci etape (mă vede → intră → se gândește → cumpără → revine); apeși pe fiecare și se deschide ce ai de făcut acolo |
| 04 Canalele | nouă drumuri prin care ajunge omul la tine, fiecare cu un exemplu care apare când treci cu mouse-ul |
| 05 Exemple | patru cazuri „înainte / după”: cofetăria, instalatorul, magazinul de haine, cursul online |
| 06 Pașii | șapte pași în ordine, cu bife care rămân pe calculatorul celui care citește |
| 07 Măsura | socotitoarea: tragi de cinci cursoare și vezi pe loc câți clienți ies, cât te costă unul și ce rămâne |
| 08 Greșeli | șase greșeli de început, fiecare cu ce se face în loc |
| 09 Manualul de 10.000 $ | cele opt reguli, traduse, fiecare cu „cum a fost respectată chiar pe pagina asta”, plus butoane de descărcare pentru PDF și pentru lista .md |
| 10 Contact | datele tale de pe ambru.net: WhatsApp, e-mail, LinkedIn, Facebook |
La /prompturi stau
prompturile pe care le-ai introdus, cuvânt cu cuvânt, așa cum le-ai scris. Discuția din chat se adaugă
tot acolo, la final, când spui „adaugă discuția”. Textul întreg se poate citi și simplu, la
/prompturi.txt.
Ca să pui discuția nu e nevoie de repornire: se scrie în
/opt/marketingdigital/date/discutie.md și pagina o ia singură.
| ce | unde |
|---|---|
| pagina și serviciul | /opt/marketingdigital/, serviciu marketingdigital, portul 8808 |
| prompturile și discuția | /opt/marketingdigital/date/ |
| clipurile, fonturile, stilul | /opt/marketingdigital/media/ |
| manualul de 10.000 $ (PDF + MD) | /opt/marketingdigital/manual/ |
Adresa: aivideo.0001119.xyz. Aceeași pagină stă pe toate trei site-urile tale, fiecare în culorile ei: aivideo.baspool.eu (aqua pe negru) și aivideo.la-rousse.eu (mov și alamă, după manualul de identitate). Fără parolă, numai de citit.
Regula din care decurge tot restul: un clip face o singură schimbare. Nu două, nu cinci. Modelele video nu construiesc scena pas cu pas — primesc un punct de plecare și unul de sosire și inventează drumul dintre ele. Cu cât drumul e mai lung, cu atât inventează mai mult.
Fluxul de lucru, în ordine: fixezi cadrele ca imagini și le aprobi → împarți filmul în tranziții cu o singură schimbare → testezi ieftin (rezoluție și durată mici, dar pe același model ca finalul) → ce trece reiei la calitate, ce pică de două ori spargi în două → upscale o singură dată, la final.
Mai are: ce faci când un clip e bun doar pe bucăți (tabel cu toate cazurile), uneltele din Google Flow (Frames to Video, Save frame, Extend, Scenebuilder), costul modelelor Omni Flash și Veo 3.1, structura unui prompt care funcționează, șapte greșeli care au costat și lista de verificat înainte de fiecare generare.
| ce | unde |
|---|---|
| pagina publicată (pe fiecare din cele trei servere) | /var/www/aivideo/, servită direct de Caddy |
| sursa din care se construiesc toate trei | /root/claude/proiecte/aivideo/ pe serverul ăsta: corp.html (textul), stil.css (forma), teme.py (culorile fiecărui site) |
| cum le refaci după o modificare | python3 construieste.py în folderul acela, apoi copiezi build/<site>/ în /var/www/aivideo/ |
Textul e identic pe toate trei — se schimbă doar culorile și fonturile. Fonturile sunt aduse pe serverele tale, deci pagina nu depinde de Google.
De pe 2 octombrie 2026 ai trei servere, fiecare cu domeniul și panoul lui:
Fiecare are cheia LUI de acces, diferită de asta. Le găsești toate în /servere,
la bara „Panourile serverelor noi”, împreună cu utilizatorul și parola de la monitorizare.
Ce are fiecare dintre cele două servere noi: ghid propriu, raport de server (cu analiza containerelor, ca aici), montaj video, n8n, Activepieces, Docker, OpenCode și biblioteca Composio. La la-rousse.eu e în plus și pagina de stocare.
Adresele fiecăruia (înlocuiește DOMENIU cu baspool.eu sau la-rousse.eu):
DOMENIU site, ai.DOMENIU panou, stats.DOMENIU monitorizare live,
docker.DOMENIU containere, n8n.DOMENIU, activepieces.DOMENIU,
opencode.DOMENIU. Toate cu HTTPS automat.
Sunt independente: nu trec prin serverul ăsta. Dacă el se oprește, ele merg mai departe. Securitatea e aceeași: SSH pe portul 22422 doar cu chei, firewall, fail2ban, parolă de root doar pentru consola Hetzner.
Ce e: un serviciu la care ai deja conectate zeci de aplicații — Gmail, Notion, Supabase, Canva, Perplexity și altele. Composio ține legătura cu ele, iar tu le poți comanda din programe, fără să te loghezi de fiecare dată.
Ce am instalat: biblioteca Composio pe toate cele trei servere
(/opt/composio-venv). Nu e un program cu pagină proprie — e „telefonul” prin care serverul
sună la contul tău Composio.
Atenție, ca să nu te aștepți la altceva: Composio nu se poate instala pe serverul tău. Serviciul rulează la ei; imaginile lor de instalare sunt goale, am verificat. Ce ai e legătura către contul tău.
Ca să funcționeze îi trebuie cheia ta de API din contul Composio (Settings → API Keys).
Când o pui în /keys, o leg și poți folosi aplicațiile din n8n, din OpenCode sau din cod scris
de mână, pe oricare server.
Pagina /flota întreabă fiecare mașină a ta, pe loc, și-ți arată într-un singur ecran:
cât e încărcat procesorul, câtă memorie și cât disc mai are, de cât timp e pornită, ce containere
și ce servicii rulează pe ea.
Barele colorate la memorie și disc îți spun dintr-o privire cine e aproape plin. Dacă un server nu răspunde, scrie limpede asta și motivul — de pildă dacă e oprit sau dacă s-a schimbat ceva la acces.
Spațiile de stocare nu apar aici: nu sunt servere Linux, nu se intră pe ele prin SSH. Pentru ele ai
barele din /servere.
Datele se țin un minut în memorie, ca să nu batem serverele la fiecare reîncărcare. Butonul „Reîmprospătează” cere date noi imediat.
Pagina /preluare îți scrie, dintr-un buton, tot ce-i trebuie altui AI ca să continue de unde
am rămas: ce servere ai, cum se intră pe fiecare, ce rulează pe ele, unde sunt fișierele, ce reguli să respecte
ca să nu strice nimic, și unde sunt toate discuțiile noastre despre serverele astea.
Textul se face din starea reală a mașinilor, în clipa în care apeși — nu dintr-o listă veche care se învechește. Ai buton de copiere și de descărcare ca fișier.
Cum îl folosești: deschizi pagina, apeși „Copiază tot”, și lipești textul în discuția cu celălalt AI, la început. De acolo știe tot ce trebuie.
Ca să poată și intra pe servere, îi faci o cheie a lui: /servere → „Chei SSH pentru
uneltele tale” → „Fă o cheie nouă” cu numele uneltei → „Descarcă”. Se pune singură pe toate serverele.
Dacă vrei să-i iei accesul, apeși „Taie cheia” și dispare de peste tot, fără să atingi celelalte unelte.
Important: textul de preluare nu conține parole. Accesul se dă doar prin chei, una pe unealtă, ca să știi mereu cine a intrat și să poți tăia pe oricare separat.
/stocare → „Testează legătura", apoi îi arăți lui Claude mesajul de eroare (ca text, nu poză).Conversatii-AI / Claude-Code / CUPRINS.md.Ctrl+L, Ctrl+C, Ctrl+V), nu trimite poză: din poză literele I și l se încurcă.cont-1 are cheia moartă: de șters sau de înlocuit.